Cu și despre notele din școală

După cum știe toată lumea care a terminat cel puțin liceul, notele sunt totul. Nivelul cunoștințelor nu prea contează, ci cu cât ai terminat. După note ajungem la liceu, primim burse și ne pregătim viitorul.

Notele nu sunt întotdeauna date pe ochi frumoși, sunt unele locuri în care mai înseamnă ceva, dar din păcate cei care dau de asemenea locuri sunt dezavantajați. Generala la care am fost, a fost un chin. Odată ce am dat de liceu, m-am simțit ca în vacanță. Atâtea teme, atâta stres cu cât am avut de-a face în ultimii doi ani de generală, nu a fost egalat nici de facultate. Profesorii erau dezinteresați, veneau doar ca să fie. Unii erau părtinitori, alții cereau imposibilul. O dată ajuns la liceu, unde lumea era un pic mai normală, viața s-a făcut mai roz. Am intrat al doilea, pe merit zic eu, dar fata de pe primul loc, din ceva cătun uitat de lume, nici nu și-a luat locul.

Liceul era o glumă, profil științele naturii, adică biologie și chimie, unde se punea accentul pe română, istorie și geografie. Profesorii aceștia erau un pic mai disperați. Istoria mi-a plăcut, dar nu mă ajută, nu o mai știu și nici nu o să-mi fie necesară vreodată. Toată lumea avea note mari, nimeni nu învăța, decât acele tipice fete din prima bancă. De copiat, nici nu se punea problema, să nu o facem. Mai ales că profesorii mai observau și ne lăsau. Uneori mai prindeau câte unul, dar nimic nu se întâmpla rău.

La sfârșit de liceu, bacalaureatul, o altă notă care urma să ne definească viitorul. Notele la română au fost scăzute la toți, toate contestațiile de care știu, au mărit nota. Foarte frumos. Nici corectarea nu mai e corectă, la ce viitor să mă aștept dacă am de-a face cu asemenea persoane. Acum la facultate, e altfel, totul e pe merit, totul e frumos, dar parcă prea ușor.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?